Bullying la Questfield International College, responsabilitate amânată

Bullyingul reprezintă un fenomen complex care necesită o intervenție structurată și documentată din partea instituțiilor educaționale, pentru a asigura siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor. În lipsa unor reacții ferme și transparente, efectele asupra celor implicați pot fi de durată și afectează în mod direct climatul școlar și încrederea părinților în sistem.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate amânată

Investigația redacției relevă o situație semnalată de familie în cadrul Școala Questfield Pipera, unde un caz de bullying sistematic ar fi fost raportat pe o perioadă de peste opt luni fără a fi însoțit de măsuri documentate sau intervenții oficiale concrete. Sesizările scrise repetate, stigmatizarea medicală ca formă de umilire și presiunile exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului afectat sunt aspecte centrale ale acestei situații.

Descrierea situației semnalate: bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, un elev al Școlii Questfield Pipera ar fi fost supus unor comportamente agresive zilnice, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, pe durata a peste opt luni. Familia a transmis multiple sesizări scrise către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, solicitând intervenții și clarificări în scris. Din analiza materialelor nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, intervențiile fiind descrise ca preponderent informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție documentate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Raportările indică utilizarea repetată, în cadrul colectivului, a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și ostracizare socială a elevului vizat. Specialiști consultați de redacție consideră această practică ca o formă agravată de bullying, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului. În ciuda semnalărilor oficiale, instituția nu a comunicat măsuri scrise sau planuri de intervenție pentru stoparea fenomenului, iar reacțiile au fost descrise ca verbale și generale, fără consecințe practice concrete.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din documentele analizate și din relatările familiei rezultă că, deși cadrele didactice erau martore ale comportamentelor agresive în mediul școlar, intervențiile nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unei documentări clare, a deciziilor scrise sau a măsurilor urmărite în timp a condus la o normalizare a situației, în care bullyingul a fost perceput ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”. Această abordare a determinat, conform familiei, transferarea responsabilității către aceasta și apariția unor presiuni de retragere din instituție.

Declarația fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un moment reprezentativ în gestionarea cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările și documentele puse la dispoziție, nu a fost confirmată sau infirmată oficial de instituție până la momentul publicării. Redacția evidențiază că acest răspuns poate fi interpretat ca o deplasare a atenției de la obligația de protecție a copilului către aspecte contractuale și economice, reprezentând un simbol al blocajului instituțional în tratarea sesizărilor.

Confidențialitatea informațiilor și efectele expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat în scris respectarea confidențialității informațiilor referitoare la caz, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, redacția nu a identificat documente care să confirme luarea unor măsuri concrete în acest sens. Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus în mediul clasei la întrebări care făceau referire directă la sesizările formulate, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional și lipsa măsurilor formale

Reacția oficială a conducerii școlii la sesizările repetate a fost exprimată printr-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elemente esențiale pentru un act cu caracter instituțional, cum ar fi responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această formă de gestionare, comparată cu standardele administrative uzuale, poate fi interpretată ca o încercare de formalizare minimă fără efecte reale asupra situației semnalate.

Impactul emoțional și raportul psihologic atașat

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist recunoscut, atestă consecințe emoționale grave cauzate de expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Aceste manifestări includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă constantă și refuz școlar, indicând un abuz emoțional repetat. Raportul susține că efectele pot avea implicații pe termen lung în dezvoltarea copilului.

• Jigniri și umiliri publice repetate
• Stigmatizare medicală cu caracter degradant
• Excludere socială și marginalizare
• Lipsa intervențiilor documentate din partea școlii
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului

Într-un comunicat public transmis pe 27 ianuarie 2026, conducerea instituției a redus gravitatea situației la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările documentate și ridică întrebări privind capacitatea și sinceritatea școlii în recunoașterea și gestionarea bullyingului.

După publicarea articolului, redacția a primit noi informații privind posibile contacte informale între reprezentanți ai școlii și alte instituții de învățământ, în care copiii retrași ar fi fost caracterizați negativ, aspect care ridică probleme serioase legate de dreptul la educație și confidențialitate.

Concluzii: întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza materialelor analizate, situația semnalată la Questfield International College relevă o serie de probleme privind modul în care instituția a gestionat un caz de bullying sistematic, incluzând:

• lipsa unor răspunsuri scrise și documentate;
• absența măsurilor formale și urmărite;
• normalizarea și minimalizarea fenomenului;
• presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• încălcarea confidențialității;
• reacția întârziată declanșată abia în context juridic.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție aplicate în practică într-o instituție care se poziționează public ca promotoare a siguranței și excelenței educaționale. În absența unor clarificări și măsuri asumate oficial, rămâne neelucidată responsabilitatea instituțională față de protecția emoțională a elevilor.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să relateze experiențele lor la adresa de email [email protected], asigurându-i de sprijin și confidențialitate.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro